tandaluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. –
Et. nec.tandaluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tandalúță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțetandaluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (
Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. —
Et. nec.