tandalic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. –
Et. nec.tandalic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Care umblă fară rost; zăpăcit. —
Et. nec.