tamarin - explicat in DEX

tamarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

tamarin (Dicționar de neologisme, 1986)
TAMARÍN s.m. Arbore tropical cu flori galbene, care produce niște fructe din al căror miez se prepară o băutură răcoritoare. [Var. tamarind s.m. / < fr. tamarin, sp. tamarindo].

tamarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAMARÍN¹ s. m. arbore mare din India, foarte decorativ, cu flori galbene, care produce fructe din al căror miez se prepară o băutură răcoritoare. (< fr. tamarin)

tamarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAMARÍN² s. m. maimuță din ținuturile Amazonului, înrudită cu uistiti, care poate emite sunete asemănătoare cu ale păsărilor. (< fr. tamarin)

tamarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tamarín s. m., pl. tamaríni

tamarin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). — Din fr. tamarin.