tamar - explicat in DEX

tamar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

tamar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tamár s. n., pl. tamáre

tamar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). — Et. nec.