tamâș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din
magh. támasz.tamâș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tamấș s. n.,
pl. tamấșuritamâș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. — Din
magh. támasz.