talveg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din
germ. Talweg, fr. thalweg.talveg (Dicționar de neologisme, 1986)TALVÉG s.n. (
Geogr.) Linie care unește punctele cele mai adânci ale unui curs de apă (râu, fluviu) sau ale unei văi. [< germ.
Talweg <
Tal – vale,
Weg – drum, cf. fr., engl.
thalweg].
talveg (Marele dicționar de neologisme, 2000)TALVÉG s. n. 1. linie care unește punctele de maximă adâncime ale unei ape curgătoare sau ale unei văi. 2. ~ baric = zonă de presiune atmosferică scăzută, încadrată de presiuni mai ridicate. (< germ.
Talweg, fr., engl.
thalweg)
talveg (Dicționaru limbii românești, 1939)*talvég n., pl.
urĭ (germ.
thalweg, d.
thal, vale, și
weg, drum).
Barb. Matcă, firu apeĭ, partea cea maĭ joasă a uneĭ văĭ, partea pe unde se scurge apa.
talveg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)talvég s. n.,
pl. talvéguritalveg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. — Din
germ. Talweg, fr. thalweg.