talie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul;
p. ext. corsaj. ◊
Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi.
2. Statură, înălțime, mărime. ♦ Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte.
3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.). ◊
Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊
Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume.
4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din
rus. taliia. Cf. fr. taille.talie (Dicționar de neologisme, 1986)TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subțire a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (
p. ext.) corsaj.
2. Statură, înălțime. ♦ (
Fig.) Mărime, importanță, valoare. ♦
A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. [< rus.
taliia, cf. it.
taglia, fr.
taille].
talie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, deasupra șoldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălțime. 3. (fig.) mărime, importanță, valoare. ♦ a fi de ă cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. (< rus.
taliia, după fr.
taille)
talie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tálie (-ii), s. f. –
1. Mijloc, brîu. –
2. Statură.
Fr. taille, cf. pol. talia, rus. talija (Candrea).
talie (Dicționaru limbii românești, 1939)*tálie f. (fr.
taille [d.
tailler, a tăĭa] adică „tăĭetura saŭ croĭala trupuluĭ”; it.
taglia; rus.
táliĭa, pol.
talia). Statură. Bust, trupu de la umerĭ la brîŭ:
talie elegantă. Haĭnă scurtă (maĭ ales femeĭască) care acopere [!] talia:
e așa de cald, în cît [!] am ĭeșit în talie.talie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tálie (-li-e) s. f.,
art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)talie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)talie f.
1. lungimea corpului omenesc;
2. conformațiunea corpului dela umăr până la mijloc:
o talie subțire; 3. partea unei haine ce înconjoară talia (= fr.
taille).
talie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul;
p. ext. corsaj. ◊
Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi.
2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte.
3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊
Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊
Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume.
4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. — Din
rus. taliia. Cf. fr. taille.