talian - explicat in DEX

talian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

talian (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.

talian (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
talián (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).

talian (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
talián (năvod) s. n., pl. taliane

talian (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
talián, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e

talian (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) talián, -că s. V. italian.

talian (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) talián și dalián n., pl. e (turc. dalian, ĭaz, loc îngrădit în rîŭ saŭ în mare de pescuit; ngr. taliáni; rus. taliĭán). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore și cu piloțĭ și în care peștele intră ca într´o capcană.

talian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
talián (reg.) (-li-an) s. n., pl. taliáne

talian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
talian n. unealtă mare de pescuit pe coastele Mării Negre. [Origină necunoscută].

talian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] — Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.