tâlcuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și
f. (
Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [
Pr.:
-cu-i-] –
Tâlcui +
suf. -tor.