tâlcuitor - explicat in DEX

tâlcuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

tâlcuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tâlcuitór (pop.) (-cu-i-) s. m., pl. tâlcuitóri

tâlcuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tâlcuitor m. tălmăcitor: tâlcuitor de vise.

tâlcuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] — Tâlcui + suf. -tor.