talancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALÁNCĂ s. f. v. talangă.talancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)talancă (talangă) f. clopot mare la gâtul vacilor:
cu talanca dela oi CR.
s’aud pe valuri vânturi, din munte talanga EM. [Onomatopee, după sunetul ei
tanga-langa !].
talancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALÁNCĂ s. f. v. talangă.