talan - explicat in DEX

talan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TALÁN, talani, s. m. (Pop.) 1. (Med.) Dalac. 2. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.

talan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
talán (-nuri), s. n. – Pustulă malignă, antrax. Origine incertă. Pare să fie tc. talak, var. a lui dalak (cf. dalac, Tiktin); dar finala nu este clară. Apropierea de tc. talan „pradă” (Scriban) nu este convingătoare. Poate s-ar putea porni de la o formă cu infix nazal, *talanc, sub influența lui talancă, talangă.

talan (Dicționaru limbii românești, 1939)
talán n., pl. urĭ (turc. talan, pradă). Sud. Dalac (pústula maligna). Lovi-te-ar talanu, lovi-te-ar boala! (un blestem). Fig. Epitet injurios unuĭ cal: nea, talane! Cp. cu javră, turbă, holeră ș. a.

talan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
talán¹ (gloabă) (pop.) s. m., pl. taláni

talan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
talán² (dalac) (reg.) s. n.

talan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
talan n. Munt. dalac: spânzul e bun de talan la dobitoace. [Și tălău, de origină necunoscută].

talan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. — Din tc. talan.