talașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALÁȘCĂ, tălăști, s. f. (
Reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare. –
Et. nec.talașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taláșcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tălắștii; pl. tălắștitalașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALÁȘCĂ, tălăști, s. f. (
Reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare. —
Et. nec.