talaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALÁȘ s. n. (Colectiv)
1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat.
2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [
Var.:
taláj s. n.] – Din
tc. talaș.talaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)taláș (-și), s. m. – Strunjitură de lemn. –
Var. talaji. Tc. talaș (Șeineanu, II, 346). – Din
rom. trebuie să provină
pol. talász (Miklosich,
Wander., 22).
talaș (Dicționaru limbii românești, 1939)taláș m. (turc.
talaș, pilitură: bg.
talaš). Pl.
Munt. Mold. Surcele rămase de la rîndea:
a aprinde focu cu talașĭ. – În vest și
talajĭ.talaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taláș s. n.talaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)talaș m. pl. paie groase (din care se fac pălării ordinare):
pălării de papură și de talași. [Turc. TALAȘ, pilitură].
talaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv)
1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș
lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [
Var.:
taláj s. n.] — Din
tc. talaș.