taht - explicat in DEX

taht (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

taht (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι.

taht (Dicționaru limbii românești, 1939)
taht, V. tact 1.

taht (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taht (înv.) s. n., pl. táhturi

taht (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
taht n. reședința unei subprefecturi: chemă la taht pe toți țăranii. [Vechiu-rom. taht, tron, reședință, capitală = turc. TAHT].

taht (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAHT, tahturi, s. n. (înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] — Din tc. taht.