tahometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turațiile unei piese rotitoare. ◊
Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din
germ. Tachometer.tahometru (Dicționar de neologisme, 1986)TAHOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea turației motoarelor; tahimetru (2). ♦
Tahometru electric = tahogenerator. [< fr.
tachéomètre, germ.
Tachometer, cf. gr.
tachos – viteză,
metron – măsură].
tahometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHOMÉTRU s. n. elem. tahimetru
2.
tahometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tahométru (aparat tehnic)
(-me-tru) s. n.,
art. tahométrul; pl. tahométre tahometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊
Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. — Din
germ. Tachometer.