tahimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct.
2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din
fr. tachymètre.tahimetru (Dicționar de neologisme, 1986)TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru.
2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr.
tachymètre].
tahimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHIMÉTRU1 s. n. elem. taheometru. ()
tahimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHIMÉTRU2 /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr.
tachymètre, germ.
Tachometer)
tahimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tahimétru (instrument topografic)
(-me-tru) s. n.,
art. tahimétrul; pl. tahimétretahimetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct.
2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. — Din
fr. tachymètre.