tahimetric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparține tahimetriei. – Din
fr. tachymétrique.tahimetric (Dicționar de neologisme, 1986)TAHIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la tahimetrie. [< fr.
tachymétrique].
tahimetric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tahimétric (-me-tric) adj. m.,
pl. tahimétrici; f. tahimétrică, pl. tahimétricetahimetric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparține tahimetriei. — Din
fr. tachymétrique.