tahimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din
fr. tachymétrie.tahimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen.
-iei. / < fr.
tachymétrie, cf. gr.
tachys – rapid,
metron – măsură].
tahimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHIMETRÍE s. f. elem. taheometrie.
tahimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tahimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. tahimetría, g.-d. tahimetríi, art. tahimetríeitahimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. — Din
fr. tachymétrie.