tabun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (
Reg.) Pășune, izlaz. – Din
ucr. tabun.tabun (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABÚN s. n. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică. (< germ.
Tabun)
tabun (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TABÚN (‹
ucr.,
tăt.)
s. n. 1. (ZOOT.) Grup de cai ținuți în libertate, pe pășune.
2. Derivat al acidului cianofosforic folosit ca gaz de luptă.
tabun (Dicționaru limbii românești, 1939)tabún, V.
tabon.tabun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (
Reg.) Pășune, izlaz. — Din
ucr. tabun.