tabulhana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Turcism
înv.) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. – Din
tc. tabılhane.tabulhana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tabulhaná (-ále), s. f. – Fanfară de muzică orientală. –
Var. tabulhanea, da(b)ulhan(e)a. Tc. tab(i)lhane, dab(i)lhane (Șeineanu, II, 115, REW 8513),
cf. sb. dambulhana, din
arab. tabl ›
tc. daul (›
daul, s. n.,
înv., fanfară;
daulgiu, s. m.,
înv., muzicant). –
Der. tabulhanagiu, s. m. (muzicant).
tabulhana (Dicționaru limbii românești, 1939)tabulhaná și
-haneá f., pl.
ale, ele (turc.
tabl-hane, d. ar.
tabl, pl.,
tubul, tobă, și turc. pers.
hane, casă. Turc., pop. și
daul, davul îld.
tabl, de unde și variantele literare
tubulhana și
daulhana. V.
tambur 2 și
tumbelechĭ).
Vechĭ. Meterhanea în care eraŭ maĭ multe tobe, apoĭ surle, trîmbițe și talgere (ceĭa ce era o prerogativă a vizirilor și domnilor). V.
chindie și
taraf.tabulhana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tabulhaná (
înv.)
s. f.,
art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanáleletabulhana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (
înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. — Din
tc. tabilhane.tabulhanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tabulhanà f. alt nume dat
meterhanelii, din cauza numărului preponderant al instrumentelor manuale (tâmpine, teasuri, tobe):
zicea mereu tabulhanaua turcească, de juca norodul OD. [Turc. TABL HANÉ, lit. tacâm de tobe și tâmpine].