tabulatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în
sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din
germ. Tabulatur.