tabulator - explicat in DEX

tabulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca, odată fixată lungimea unui rând, să poată fi automat menținută și pentru rândurile următoare. – Din fr. tabulateur.

tabulator (Dicționar de neologisme, 1986)
TABULATÓR s.n. Dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur].

tabulator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TABULATÓR s. n. 1. dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. mașină care execută automat operații aritmetice și logice asupra datelor introduse într-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimând rezultatele calculelor într-o formă dinainte stabilită. (< germ. Tabulator)

tabulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. — Din fr. tabulateur.