tabulariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din
lat. tabularium.tabulariu (Dicționar de neologisme, 1986)TABULÁRIU s.n. Arhivă publică sau particulară din vechea Romă. [Pron.
-riu. / < lat.
tabularium].
tabulariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABULÁRIU s. n. arhivă în Roma antică. (< lat.
tabularium)
tabulariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tabuláriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)tabulariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. —
Din lat. tabularium.