tabular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă
1 sau în coloanele unui registru. ◊ (
Mat.)
Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate.
2. (
Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din
fr. tabulaire.tabular (Dicționar de neologisme, 1986)TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊
Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate.
2. (
Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (
Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr.
tabulaire < lat.
tabula – masă].
tabular (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABULÁR, -Ă adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♦ diferență ~ă = diferența între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ◊ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr.
tabulaire, lat.
tabularius)
tabular (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TABULÁR, -Ă (‹
fr.,
lat.)
adj. 1. Înscris într-un registru, pe o listă etc.
2. (Despre o formă de relief) Care este axat pe o structură geologică orizontală ce prezintă o alternanță de orizonturi cu durități diferite (
ex. m-ții t. din Sahara). Relieful
t. este relieful podișurilor sau platourilor structurale sau uneori al câmpiilor înălțate peste talveguri.
tabular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tabulár adj. m.,
pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláretabular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă
1 sau în coloanele unui registru, ◊ (
Mat.)
Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate.
2. (
Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. — Din
fr. tabulaire.