susținător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSȚINĂTÓR, -OÁRE, susținători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate.
2. S. m. și
f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦
Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. –
Susține +
suf. -ător (după
fr. souteneur).