susținător - explicat in DEX

susținător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE, susținători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate. 2. S. m. și f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. – Susține + suf. -ător (după fr. souteneur).

susținător (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. // s.n. Susținător plantar = aparat ortopedic, alcătuit dintr-o lamă, pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. [< susține + -(ă)tor, după fr. souteneur].

susținător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. II. s. n. ~ plantar = aparat ortopedic dintr-o lamă pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. (< susține + -/ă/tor)

susținător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
susținătór adj. m., s. m., pl. susținătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. susținătoáre

susținător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE, susținători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate. 2. S. m. și f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. — Susține + suf. -ător (după fr. souteneur).