suspensor - explicat in DEX

suspensor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SUSPENSÓR¹, suspensoare, s. n. Bandaj special pentru hernie sau pentru susținerea unui organ lăsat în jos. – După fr. suspensoir.

suspensor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SUSPENSÓR² suspensori, s. m. Mușchi lung și subțire, care reglează mișcarea înainte și înapoi a copitei calului. – După fr. suspenseur.

suspensor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPENSÓR¹, suspensoare, s. n. Bandaj, dispozitiv cu ajutorul căruia este susținută o hernie, un organ căzut etc. – Din fr. suspensoir.

suspensor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPENSÓR², -OÁRE, suspensori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Anat.; despre ligamente, mușchi) Care susține. 2. S. m. Mușchi lung și subțire care reglează mișcarea înainte și înapoi a copitei calului. – Din fr. suspenseur.

suspensor (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPENSÓR s.n. Bandaj care susține un organ lăsat, căzut. [Pl. -oare. / cf. fr. suspensoir].

suspensor (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPENSÓR adj., s.m. (Mușchi, ligament) care ține suspendat. [Cf. fr. suspenseur].

suspensor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPENSÓR¹ s. n. 1. ceea ce servește pentru a suspenda, a ține suspendat. 2. bandaj care susține un organ lăsat, căzut. (< fr. suspensoir)

suspensor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPENSÓR², -OÁRE adj., s. m. f. (mușchi, ligament) care ține suspendat. (< fr. suspenseur)

suspensor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspensór¹ adj. m., pl. suspensóri; f. sg. și pl. suspensoáre

suspensor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspensór² (mușchi) s. m., pl. suspensóri