șurubelniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [
Var.:
șurupélniță s. f.] –
Șurub +
suf. -elniță.