șurubelniță - explicat in DEX

șurubelniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță.

șurubelniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
șurubélniță (est) și -pélniță (vest) f., pl. e (d. șurub). Unealtă de vîrît și de scos șuruburile (un piron lățit ca o daltă la un capăt și cu mîner la cel-lalt).

șurubelniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șurubélniță s. f., g.-d. art. șurubélniței; pl. șurubélnițe

șurubelniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] — Șurub + suf. -elniță.