surpătură - explicat in DEX

surpătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURPĂTÚRĂ, surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură.

surpătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surpătúră s. f., g.-d. art. surpătúrii; pl. surpătúri

surpătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surpătură f. 1. ruină; 2. hernie: iarba surpăturei.

surpătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
surpătúră f., pl. ĭ. Loc surpat. Ernie.

surpătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURPĂTÚRĂ, surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. — Surpa + suf. -ătură.