surogat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUROGÁT, surogate, s. n. Produs sau preparat care poate să înlocuiască un alt produs sau preparat cu care are unele proprietăți comune. ♦
Fig. Contrafacere, falsificare. – Din
germ. Surrogat.surogat (Dicționar de neologisme, 1986)SUROGÁT s.n. Produs sau preparat care poate înlocui un alt produs (rar, scump etc.), cu care are calități oarecum asemănătoare; succedaneu. ♦ (
Fig.) Contrafacere, falsificare. [Pl.
-te, -turi. / < germ.
Surrogat, cf. it.
surrogato].
surogat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUROGÁT s. n. produs, preparat care poate înlocui un alt produs, cu care are calități oarecum asemănătoare; succedaneu. ◊ contrafacere, falsificare. (< germ.
Surrogat)
surogat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surogát s. n.,
pl. surogátesurogat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)surogat n. substanță ce poate fi substituită alteia:
surogat de cafea.surogat (Dicționaru limbii românești, 1939)*surogát n., pl.
e (germ.
surrogat, d. it.
surrogato, lat.
subrogatus, pus în loc. V.
subrog). Succedaneŭ, substanță care poate înlocui alta:
surogat de cafea.surogat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUROGÁT, surogate, s. n. Produs sau preparat care poate să înlocuiască un alt produs sau preparat cu care are unele proprietăți comune. ♦
Fig. Contrafacere, falsificare. — Din
germ. Surrogat.