surpător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURPĂTÓR, -OÁRE, surpători, -oare, adj. (Rar) Care surpă;
p. ext. distrugător, nimicitor. –
Surpa +
suf. -ător.surpător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surpătór (rar)
adj. m.,
pl. surpătóri; f. sg. și
pl. surpătoáresurpător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURPĂTÓR, -OÁRE, surpători, -oare, adj. (Rar) Care surpă;
p. ext. distrugător, nimicitor. —
Surpa +
suf. -
ător.