surdomutism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURDOMUTÍSM s. n. Deficiență audio-verbală complexă datorată absenței congenitale sau pierderii timpurii a auzului; surdomutitate. –
Surd +
mutism.surdomutism (Dicționar de neologisme, 1986)SURDOMUTÍSM s.n. Surdomutitate. [<
surdomut +
-ism].
surdomutism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SURDOMUTÍSM s. n. defectul surdomuților; surdomutitate. (< surdo- + mutism)
surdomutism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surdomutísm s. n.surdomutism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURDOMUTÍSM s. n. Deficiență audio-verbală complexă datorată absenței congenitale sau pierderii timpurii a auzului; surdomutitate. —
Surd +
mutism.