surdomut - explicat in DEX

surdomut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).

surdomut (Dicționar de neologisme, 1986)
SURDOMÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet].

surdomut (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURDOMÚT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de auz și de grai. (după fr. sourd-muet)

surdomut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surdomút adj. m., s. m., pl. surdomúți; adj. f., s. f. surdomútă, pl. surdomúte

surdomut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surdomut m. cel lipsit de auz și de graiu.

surdomut (Dicționaru limbii românești, 1939)
*surdo-mút, -ă adj. Mut (care e și surd din naștere).

surdomut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURDOMÚT, -Ă surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. — Surd + mut (după fr. sourd-muet).