surceluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURCELÚȚĂ,surceluțe, s. f. Diminutiv al lui surcea. – Surcea + suf. -eluță.
surceluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surcelúță s. f., g.-d. art. surcelúței; pl. surcelúțe
surceluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURCELÚȚĂ,surceluțe, s. f. Diminutiv al lui surcea. — Surcea + suf. -eluță.