surcel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURCÉL,surcele, s. n. (Înv. și pop.) Surcea. – Lat. surcellus.
surcel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surcél (reg.) s. n., pl. surcéle
surcel(Dicționaru limbii românești, 1939) surcél n., pl. e (lat. surcellus, d. súrculus, ramurică, surcea). Trans. Olt. Dos. Bețișor: firicelele trebuĭe presădite fâcîndu-se gropĭ cu un surcel (Neam. Rom. Pop. 1,665) un surcel (CL. 1922,364).
surcel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURCÉL,surcele, s. n. (Reg.) Surcea. — Lat. surcellus.