surată - explicat in DEX

surată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURÁTĂ, surate, s. f. (Pop.) Prietenă bună, apropiată. ◊ Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la țară) înaintea numelui unei femei despre care se vorbește sau căreia i se adresează cineva; apelativ folosit de femeile de la țară în relațiile dintre ele. – Cf. soră.

surată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surátă (pop.) s. f., g.-d. art. surátei; pl. suráte

surată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surată f. 1. titlu ce-și dau fetele și femeile dela țară; 2. prietenă tânără. [Formațiune paralelă cu fărtat].

surată (Dicționaru limbii românești, 1939)
surátă f., pl. e (d. soră, ca fîrtat d. frate. D. rom. vine ung. szurata). Epitet de simpatie între femei în popor. Prietenă (în glumă maĭ ales): bună surată ți-aĭ ales ! A se prinde surate, a se înfrăți (cum fac fetele la Floriĭ într’un joc al lor).

surată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURÁTĂ, surate, s. f. (Pop.) Prietenă bună, apropiată. ◊ Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la țară) înaintea numelui unei femei despre care se vorbește sau căreia i se adresează cineva; apelativ folosit de femeile de la țară în relațiile dintre ele. — Cf. soră.