surâde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURẤDE, surấd, vb. III.
Intranz. 1. A zâmbi.
2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [
Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din
fr. sourire (după
râde).