surată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURÁTĂ, surate, s. f. (
Pop.) Prietenă bună, apropiată. ◊
Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la țară) înaintea numelui unei femei despre care se vorbește sau căreia i se adresează cineva; apelativ folosit de femeile de la țară în relațiile dintre ele. –
Cf. soră.