supușenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPUȘÉNIE s. f. 1. Supunere, ascultare.
2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. –
Supus +
suf. -enie.supușenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supușénie (
înv.)
(-ni-e) s. f.,
art. supușénia (-ni-a), g.-d. supușénii, art. supușénieisupușenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPUȘÉNIE s. f. (
înv.)
1. Supunere, ascultare.
2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. —
Supus +
suf. -
enie.