supușime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPUȘÍME s. f. (Rar) Totalitatea supușilor (
II). –
Supus +
suf. -ime.supușime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supușíme (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. supușímiisupușime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPUȘÍME s. f. (
Pop.) Totalitatea supușilor (
II). —
Supus +
suf. -
ime.