supușenie - explicat in DEX

supușenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPUȘÉNIE s. f. 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. – Supus + suf. -enie.

supușenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supușénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. supușénia (-ni-a), g.-d. supușénii, art. supușéniei

supușenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPUȘÉNIE s. f. (înv.) 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. — Supus + suf. -enie.