suptură - explicat in DEX

suptură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPTÚRĂ, supturi, s. f. (Pop.) Supt¹. – Supt¹ + suf. -ură.

suptură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
suptúră, suptúri, s.f. 1. (pop.) sugere, supt (cu gura, cu botul și cu buzele). 2. prădare.

suptură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suptúră (pop.) s. f., g.-d. art. suptúrii; pl. suptúri

suptură (Dicționaru limbii românești, 1939)
suptúră f., pl. ĭ. Acțiunea, felu și rezultatu sugeriĭ: maĭ multe supturĭ pe zĭ unuĭ prunc. Fig. Jaf, stoarcere: suptura poporuluĭ.

suptură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPTÚRĂ, supturi, s. f. (Pop.) Supt¹. — Supt¹ + suf. -ură.