supralumină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRALUMÍNĂ, supralumini, s. f. (Rar) Oberliht. –
Supra- +
lumină.supralumină (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRALUMÍNĂ s.f. (
Constr.) Parte dintr-o fereastră sau dintr-o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și separată de acestea printr-o piesă fixă orizontală. [<
supra- +
lumină].
supralumină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRALUMÍNĂ, supralumini, s. f. (Rar) Oberliht. —
Supra1- +
lumină.