supralărgire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRALĂRGÍRE, supralărgiri, s. f. Lărgire a părții carosabile a unui drum (în porțiunea curbelor). –
Supra- +
lărgire.supralărgire (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRALĂRGÍRE s.f. Lărgire a unei șosele în curbă. [<
supra- +
lărgire, după fr.
surlargeur].
supralărgire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRALĂRGÍRE, supralărgiri, s. f. Lărgire a părții carosabile a unui drum (în porțiunea curbelor). —
Supra1- +
lărgire.