supraînălțare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAÎNĂLȚÁRE, supraînălțări, s. f. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. [
Pr.:
-pra-î-] –
Supra- +
înălțare.