supraimpunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAIMPÚNERE, supraimpuneri, s. f. Fenomen prin care un râu, după ce s-a adâncit încet în roci friabile, continuă să se adâncească în roci mai dure, păstrându-și direcția inițială. [
Pr.:
-pra-im-] –
Supra- +
impunere.supraimpunere (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAIMPÚNERE s.f. Fenomen prin care un curs de apă, după ce s-a înfundat în roci friabile, continuă să taie structuri geologice diferite, păstrându-și direcția inițială. [<
supra- +
impunere, după fr.
surimposition].
supraimpunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraimpúnere (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraimpúnerii; pl. supraimpúnerisupraimpunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAIMPÚNERE, supraimpuneri, s. f. Fenomen prin care un râu, după ce s-a adâncit încet în roci friabile, continuă să se adâncească în roci mai dure, păstrându-și direcția inițială. [
Pr.: -
pra-im-] —
Supra1- +
impunere.