supraexcitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAEXCITÁȚIE s. f. (
Fiziol.) Creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; supraexcitare. [
Pr.:
-pra-ex-] –
Supra- +
excitație (după
fr. surexcitation).