supraexpunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAEXPÚNERE, supraexpuneri, s. f. Expunere îndelungată la lumină a materialelor fotografice cu reducerea corespunzătoare a intensității iluminării, în scopul obținerii anumitor efecte artistice sau tehnice. [
Pr.:
-pra-ex-] –
V. supraexpune.supraexpunere (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAEXPÚNERE s.f. Acțiunea de a supraexpune și rezultatul ei. [<
supraexpune].
supraexpunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraexpúnere (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraexpúnerii; pl. supraexpúnerisupraexpunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAEXPUNÉRE, supraexpuneri, s. f. Expunere îndelungată la lumină a materialelor fotografice cu reducerea corespunzătoare a intensității iluminării, în scopul obținerii anumitor efecte artistice sau tehnice. [
Pr.: -
pra-ex-] —
V. supraexpune.